De cand ma stiu am avut o chemare aparte pentru scris, pentru ca doar asa imi puteam exprima mai usor trairile si sentimentele care ma incercau in anumite momente ale vietii.
Fiind o persoana mai sensibila, mai sentimentala si de ce sa nu recunosc si destul de emotiva, scrisul imi dadea forta si puterea necesara de care aveam nevoie pentru a merge mai departe, in momente in care ma simteam descurajata.
Scrisul mi-a fost mult timp un aliat de nadejde, mai precis un prieten fidel si un confident. In perioada copilariei mele am scris poezii, dar cu timpul am inceput sa fiu atrasa foarte mult de proza, ba chiar m-am gandit sa scriu o carte autobiografica despre o perioada putin mai trista din viata mea, in care a avut loc transformarea mea ca si om, ca si personalitate.
